Un covor murdar sau cu miros persistent strică atmosfera caldă a casei, mai ales când pășești desculț prin living sau prin dormitor. Majoritatea petelor și mirosurilor se rezolvă însă cu ingrediente pe care le ai deja în bucătărie: bicarbonat de sodiu, oțet și sare.
În acest ghid de curățare covoare acasă afli, pas cu pas, cum alegi metoda potrivită în funcție de material, tipul de pată și frecvența de întreținere.
Curățare covoare acasă - pașii esențiali pentru un covor impecabil
Curățarea covoarelor acasă urmează o ordine firească, de la aspirare până la uscarea completă, pentru ca firul să rămână pufos, iar culorile intacte.
Ordinea contează: aspirarea de la început împiedică praful să se transforme în noroi la contactul cu soluția, iar uscarea completă de la final previne mirosul de umezeală. Cea mai simplă soluție de curățat covoare acasă combină bicarbonatul cu oțetu.l
- Aspiră temeinic ambele fețe ale covorului, ca să scoți praful și firimiturile adunate în fibre.
- Testează soluția de curățare pe un colț ascuns, pentru a vedea dacă afectează culoarea.
- Aplică soluția aleasă și las-o să pătrundă în fibre, fără să îmbibi excesiv covorul.
- Clătește zona tratată cu apă curată, pentru a îndepărta orice urmă de soluție.
- Elimină excesul de apă cu o racletă sau cu un aspirator cu funcție de uscare.
- Lasă covorul să se usuce complet pe ambele părți înainte de a-l pune la loc.
- La final, periază sau aspiră ușor fibrele, ca să le redai aspectul pufos.
Dincolo de procedura propriu-zisă, alegerea unui covor potrivit camerei ușurează mult întreținerea pe termen lung: un model cu fir scurt rezistă mai bine traficului din living, în timp ce pentru baie este indicat un covoraș antiderapant și ușor de spălat, precum cele din gama covorase de baie gândite special pentru zonele cu umiditate ridicată.
Și culoarea covorului contează în armonia camerei, iar pentru idei despre nuanțele potrivite fiecărui spațiu poți consulta recomandările din ghidul despre amenajarea armonioasă a casei.
Cu ce se curăță covoarele cel mai bine
Un covor foarte murdar se poate curăța fie cu soluții naturale, fie cu produse comerciale, iar alegerea depinde de gradul de murdărie și de tipul de material. Bicarbonatul de sodiu, oțetul, sarea și săpunul de rufe sunt ingrediente accesibile, care funcționează bine pentru întreținerea de rutină și pentru petele proaspete.
Curățarea uscată, cu pulbere specială sau cu bicarbonat presărat pe suprafață, se potrivește covoarelor cu fir scurt și unei împrospătări rapide, fără timp lung de uscare.
Curățarea umedă, cu soluție lichidă aplicată cu peria sau cu laveta, pătrunde mai adânc în fibre și este recomandată când murdăria este mai veche sau mai consistentă, însă covorul are nevoie de mai mult timp să se usuce.
|
Metodă |
Când se recomandă |
Avantaj principal |
|
Soluții naturale (bicarbonat, oțet, sare) |
Pete proaspete, întreținere periodică |
Ieftine, fără reziduuri chimice agresive |
|
Produse comerciale pentru covoare |
Murdărie accentuată, pete vechi |
Formule concentrate, acțiune rapidă |
|
Curățare uscată cu pulbere |
Covoare cu fir scurt, fără timp de uscare |
Nu necesită apă, acționare rapidă |
|
Curățare umedă cu soluție lichidă |
Murdărie în profunzime |
Pătrunde mai bine în fibre |
Sarea de bucătărie merită o mențiune aparte: granulele ei absorb lichidul vărsat înainte ca acesta să se fixeze în fire, iar după uscare reziduul se îndepărtează simplu, prin aspirare.
Detergent covoare - cum alegi produsul potrivit
Un detergent pentru covoare bun respectă atât eticheta de lavabilitate a produsului, cât și materialul din care este făcut covorul.
Înainte de orice achiziție, verifică simbolurile de pe etichetă, ca să nu ajungi să folosești un detergent prea alcalin pe o lână delicată sau unul prea agresiv pe un covor sintetic colorat.
Raportul de diluare recomandat de producător influențează direct eficiența curățării: un detergent prea concentrat poate lăsa reziduuri greu de clătit, iar unul prea diluat nu desprinde suficient murdăria. Dacă ai nelămuriri legate de simbolurile de întreținere de pe eticheta textilelor din casă, un ghid despre simbolurile de întreținere textile te ajută să le descifrezi corect, atât pentru covoare, cât și pentru alte piese din locuință.
Pentru petele de suprafață, apărute recent, spuma de covor este de regulă varianta mai rapidă: se aplică direct, acționează câteva minute și se îndepărtează prin aspirare, fără clătire ulterioară.
Detergentul lichid, în schimb, se potrivește mai bine unei curățări complete a covorului, deoarece pătrunde mai adânc în fire, dar cere o clătire atentă, ca să nu rămână urme lipicioase.
|
Criteriu |
Spumă de covor |
Detergent lichid |
|
Mod de aplicare |
Direct pe pată, fără diluare |
Diluat în apă, aplicat cu peria sau laveta |
|
Timp de acțiune |
Câteva minute |
Până la câteva ore, în funcție de pată |
|
Necesită clătire |
De obicei nu |
Da, obligatoriu |
|
Recomandat pentru |
Pete proaspete, de suprafață |
Curățare completă, murdărie în profunzime |
Curățarea covoarelor cu bicarbonat și oțet
Curățarea covoarelor cu bicarbonat de sodiu și oțet se bazează pe o reacție chimică simplă: bicarbonatul alcalin întâlnește oțetul acid și formează o spumă fină, care ajută la desprinderea mecanică a murdăriei din fibre.
Cele două substanțe se neutralizează reciproc, așa că efectul vine mai ales din această efervescență și din bicarbonatul rămas, care absoarbe mirosurile, nu dintr-o putere de curățare însumată.
- Acoperă pata sau zona murdară cu un strat uniform de bicarbonat de sodiu.
- Toarnă deasupra puțin oțet alb, treptat, până observi spumarea caracteristică.
- Freacă ușor cu o perie cu peri mai duri, ca soluția să pătrundă în fir.
- Lasă amestecul să acționeze timp de patru până la șase ore, sau până se usucă.
- Aspiră ambele fețe ale covorului, în mai multe direcții, ca să scoți praful și firimiturile adunate în fibre.
Când cureți întregul covor prin metoda umedă, cu laveta, peria sau un pulverizator, oțetul se diluează diferit în funcție de material: covoarele sintetice tolerează o concentrație mai mare, în timp ce lâna și fibrele vegetale, mai sensibile, cer o soluție mai blândă.
|
Tip de covor |
Raport oțet:apă |
|
Covor sintetic |
1 parte oțet la 1 parte apă |
|
Covor din lână |
1 parte oțet la 2 părți apă |
|
Covor din bumbac, iută sau sisal |
1 parte oțet la 3 părți apă, aplicat în cantitate minimă |
Indiferent de material, evită oțetul nediluat și contactul prelungit al soluției cu fibrele, pentru că pot afecta coloranții slab fixați; de aceea, fă mai întâi testul pe o zonă ascunsă.
Aparatul de abur se potrivește doar covoarelor sintetice. Pe lână, vâscoză sau fibre vegetale, temperatura ridicată poate deforma și decolora ireversibil firul. Dacă vrei să adaugi oțet în rezervorul aparatului, verifică întâi manualul, pentru că mulți producători nu recomandă acest lucru.
Îndepărtarea petelor dificile de pe covor
Petele de vin, cafea sau ceai au șanse mari să dispară fără urmă dacă le tratezi imediat, înainte ca lichidul să ajungă adânc în fibre și să se fixeze acolo definitiv.
Pentru o pată proaspătă de vin, sarea face minuni: presărată din abundență peste lichidul vărsat, absoarbe umezeala și ușurează apoi aspirarea reziduului. Mai întâi tamponezi ușor pata cu o cârpă, ca să preiei excesul de lichid, apoi o acoperi cu sare, o lași câteva minute, clătești cu apă rece și usuci bine.
Dacă vinul a ajuns și pe haine sau pe fața de masă, găsești metode potrivite pentru țesături în ghidul despre cum se scot petele de vin roșu.
Pe covoarele albe sau foarte deschise la culoare e nevoie de grijă suplimentară, pentru că sucul poate lăsa în timp o nuanță ușor gălbuie dacă nu este clătit corespunzător.
Pentru covoarele deschise la culoare, apa oxigenată diluată este o alternativă sigură la înălbitorii clasici, însă trebuie evitată pe materialele închise la culoare, unde riscă să decoloreze zona tratată.
Petele vechi, mai rezistente, cer o soluție mai concentrată: amestecă o lingură de detergent de vase și o lingură de oțet alb în două căni de apă călduță, aplică local cu o lavetă, apoi tamponează cu o cârpă curată până la absorbția completă a lichidului rezidual.
Dacă pata persistă după două-trei aplicări, un produs enzimatic specializat sau o curățare profesională sunt variantele mai sigure.
Cum scoți petele de cafea de pe covor
Când vine vorba de pete de cafea pe covor, viteza contează mai mult decât produsul folosit. Pigmenții din cafea se fixează în fibre pe măsură ce lichidul se usucă, așa că o pată tratată în primele minute iese mult mai ușor decât una descoperită a doua zi.
- Tamponează imediat pata cu o cârpă albă sau cu prosoape de hârtie, fără să freci, până când nu mai preiau lichid. Toarnă apoi puțină apă rece peste zonă și tamponează din nou, ca să diluezi cafeaua rămasă în fir.
- Amestecă o linguriță de detergent de vase și o lingură de oțet alb într-o cană de apă călduță, nu fierbinte. Aplică soluția cu o lavetă, dinspre margine spre centru, și tamponează cu o cârpă curată. Repetă până când cârpa nu mai preia culoare maronie.
- Clătește zona cu puțină apă rece, ca să nu rămână reziduuri de detergent care atrag murdăria. Apoi așază un prosop uscat peste pată, cu un obiect greu deasupra, timp de câteva ore, ca să absoarbă umezeala din profunzime. După uscarea completă, periază ușor firul.
Dacă ai vărsat cafea cu lapte, folosește doar apă rece, pentru că proteinele din lapte se fixează la căldură. Dacă după uscare rămâne un miros acru, un produs enzimatic îl elimină de la sursă. Sucul de lămâie funcționează și el pe petele mici de cafea sau ceai, însă pe covoarele albe trebuie clătit foarte bine, altfel poate lăsa în timp o nuanță gălbuie.
Dacă cafeaua a ajuns și pe haine sau pe lenjeria de pat, găsești metode potrivite pentru țesături în ghidul despre curățarea petelor de cafea.
Pete dificile: grăsime, ceară, gumă de mestecat și cerneală
Spre deosebire de petele lichide de mai sus, grăsimea, ceara, guma de mestecat sau cerneala cer metode aparte, pentru că apa și detergentul obișnuit, singure, rareori le dizolvă complet.
- Grăsime: presară amidon de porumb sau talc peste pată și lasă-l să absoarbă grăsimea timp de 15-30 de minute, apoi aspiră pulberea și încheie cu puțin detergent de vase diluat.
- Ceară: întărește ceara cu o bucată de gheață, ca să devină casantă, răzuiește cu grijă resturile solide, apoi așază hârtie absorbantă peste pată și trece deasupra fierul de călcat la temperatură mică, cu atenție sporită pe covoarele sintetice, care se pot topi la contactul cu căldura.
- Gumă de mestecat: întărește guma cu gheață, exact ca în cazul cerii, apoi răzuiește-o ușor, fără să smulgi firele covorului.
- Cerneală: tamponează pata cu alcool izopropilic aplicat pe o lavetă albă, lucrând dinspre margine spre centru, ca să nu întinzi pata pe zonele curate.
Ce au în comun aceste patru situații este răbdarea: răzuirea sau absorbția treptată, fără frecare puternică, protejează firul covorului și împiedică pata să se fixeze definitiv în structura fibrelor.
Curățare covor lână - îngrijire corectă
Un covor din lână cere o îngrijire mai blândă decât unul sintetic, pentru că fibra naturală se poate deforma sau decolora la contactul cu apa fierbinte sau sub o frecare puternică.
O aspirare ușoară, o dată pe săptămână, este suficientă pentru întreținere; una prea agresivă sau prea frecventă poate tasa firul în timp. Rotirea periodică a covorului, mai ales acolo unde se calcă des, ajută la o uzură uniformă a suprafeței și previne zonele tocite inestetic.
Petele se tamponează mereu, nu se freacă niciodată, lucrând dinspre margine spre centru cu o cârpă curată, ca murdăria să nu fie împinsă mai adânc în fir.
După tratare, usucă covorul într-un loc umbrit și bine aerisit, afară sau lângă o fereastră deschisă. Circulația aerului grăbește uscarea și previne mirosul de umezeală, fără riscul ca soarele direct să decoloreze lâna.
O spălare profundă acasă este sigură pentru covoarele cu țesătură plată, fără fir înalt, dacă sunt clătite temeinic și lăsate să se usuce complet înainte de a fi puse la loc. În schimb, covoarele înnodate manual, cu fir lung și valoare ridicată, riscă să se deformeze sau să-și piardă culoarea la o spălare de amator, iar în cazul lor intervenția unui profesionist rămâne alegerea mai sigură.
Curățarea covoarelor din fibre naturale
Covoarele din bumbac, iută sau sisal reacționează altfel la umiditate decât cele din lână sau din material sintetic, fiind mult mai sensibile la apa în exces și la soluțiile prea concentrate.
Fibrele vegetale absorb rapid lichidul, iar dacă nu se usucă suficient de repede, pot rămâne cu pete de umiditate sau chiar cu mici urme de mucegai. De aceea, aceste covoare se curăță cu o cantitate minimă de soluție, aplicată local, urmată imediat de o uscare accelerată, cu ventilatorul sau la aer liber.
Soluțiile prea concentrate de oțet sau detergent pot decolora sau rigidiza firul natural, răpindu-i atingerea moale specifică acestor materiale. Pentru iută și sisal se recomandă, așadar, diluții mai mari decât cele folosite pe covoarele sintetice, iar testul pe o zonă ascunsă rămâne la fel de important ca pentru orice alt tip de covor.
Merită reținut și că fibrele vegetale nu suportă frecarea puternică: se pot rupe sau destrăma mai ușor decât lâna ori fibrele sintetice, așa că tamponarea blândă, cu o cârpă absorbantă, rămâne metoda cea mai sigură pentru aceste materiale.
Mirosuri neplăcute din covor și cauzele lor
Mirosurile persistente dintr-un covor au, de regulă, o cauză identificabilă: umiditatea reținută în fibre, prezența animalelor de companie sau resturile alimentare uscate, rămase neobservate între fire.
Umiditatea acumulată după o curățare incompletă sau după expunerea la ploaie favorizează înmulțirea bacteriilor, iar covorul capătă rapid un miros stătut, greu de ascuns doar cu spray-uri parfumate.
Animalele de companie lasă urme de blană, salivă sau urină, surse de miros care cer un tratament specific, descris în secțiunea următoare. Resturile de mâncare, chiar și cele invizibile cu ochiul liber, hrănesc bacteriile și agravează problema în timp.
Dacă mirosul de umezeală revine des, verifică și nivelul de umiditate din cameră: ghidul despre umiditatea optimă în casă îți arată ce valori să urmărești.
O soluție simplă și naturală pentru neutralizarea mirosurilor combină bicarbonatul de sodiu cu câteva picături de ulei esențial de lavandă. Presari amestecul uniform pe toată suprafața covorului, îl lași să acționeze peste noapte, iar dimineața aspiri temeinic. Bicarbonatul absoarbe mirosurile neplăcute, în timp ce lavanda lasă în urmă o notă discretă și relaxantă.
Rutina se încheie cu aerisirea covorului ori de câte ori este posibil, pentru că circulația aerului completează acțiunea bicarbonatului și împiedică mirosul să revină repede. O expunere scurtă la soare ajută, însă pentru covoarele din lână sau cu culori intense e mai sigur un loc umbrit, ca nuanțele să nu se decoloreze.
Covorul și animalele de companie: păr și pete de urină
Casele cu animale de companie au nevoie de o rutină suplimentară de curățare a covorului, pentru că părul și urina lasă atât urme vizibile, cât și mirosuri greu de ignorat dacă nu sunt tratate corect.
-
Păr de animal: folosește mănuși de cauciuc umede, trase peste suprafața covorului, sau o racletă de cauciuc, apoi aspiră în mai multe direcții, ca să scoți firele prinse adânc.
- Urină proaspătă: tamponează imediat cu hârtie absorbantă, ca să preiei cât mai mult lichid, apoi tratează zona cu oțet diluat în apă, urmat de un strat de bicarbonat de sodiu lăsat să acționeze și aspirat ulterior.
- Urme vechi, deja fixate: un produs enzimatic specializat descompune eficient resturile organice și elimină mirosul de la sursă, acolo unde oțetul și bicarbonatul nu mai sunt suficiente.
Pe petele de urină, evită produsele de curățare pe bază de amoniac. Mirosul lor seamănă, din punct de vedere chimic, cu cel al urinei, iar animalul poate fi încurajat să revină și să marcheze din nou același loc, transformând un accident izolat într-un obicei greu de corectat.
Pe termen lung, aspirarea frecventă, tratarea rapidă a accidentelor și aerisirea periodică a camerei țin covorul proaspăt chiar și într-o gospodărie cu mai multe animale.
Parfum pentru covoare - cum păstrezi prospețimea
Un parfum potrivit pentru covoare încununează rutina de curățare și prelungește senzația de prospețime mult după ce fibrele s-au uscat complet.
Un spray textil delicat, precum cele din gama CASIMI Scent, pulverizat imediat după uscarea covorului, adaugă un strat subtil de prospețime, fără să acopere agresiv mirosul natural al fibrelor. Formulele destinate textilelor sunt gândite să nu lase pete sau reziduuri lipicioase, spre deosebire de parfumurile de ambient obișnuite, pulverizate direct pe suprafețe sensibile.
Marele avantaj al unei rutine unitare de parfumare este armonia olfactivă din întreaga casă: dacă husele canapelei, păturile și prosoapele din baie poartă aceeași notă discretă, atmosfera devine mai primitoare și mai coerentă, fără contraste de mirosuri de la o cameră la alta.
Pentru cei care vor să exploreze opțiunile complete de parfumare ambientală, inclusiv difuzoare care completează sprayurile textile, soluțiile de parfumare ambientală CASIMI Scent acoperă atât covoarele, cât și restul textilelor din casă.
O privire de ansamblu asupra întregii game de textile pentru casă te ajută să alegi piesele care se potrivesc cu rutina de curățenie și parfumare deja stabilită.
Curățarea covoarelor pentru persoane cu alergii
Pentru persoanele sensibile la praf și acarieni, curățarea covorului trebuie să reducă efectiv alergenii, nu doar să îmbunătățească aspectul suprafeței.
Aspirarea frecventă, cu un aspirator echipat cu filtru HEPA, reține particulele fine de praf și acarieni care altfel ar fi împrăștiate în aer la fiecare trecere a periei. Repetată constant, această practică reduce semnificativ cantitatea de alergeni acumulată în fibre pe termen lung.
Ca acarienii să nu se mute din covor în pat, aplică aceeași rutină și pentru saltea, descrisă în ghidul despre curățarea saltelei și eliminarea acarienilor.
Pe covoarele sintetice, curățarea cu abur este o alternativă eficientă pentru eliminarea acarienilor fără reziduuri chimice: temperatura ridicată îi distruge pe cei mai mulți, fără să fie nevoie de detergenți suplimentari. Covoarele din lână, vâscoză sau fibre vegetale nu suportă căldura, așa că pentru ele varianta sigură rămâne aspirarea frecventă cu filtru HEPA.
Totodată, parfumurile puternice, fie din spray-uri textile, fie din detergenți intens aromatizați, pot irita căile respiratorii ale persoanelor sensibile, motiv pentru care formulele delicate, fără note copleșitoare, rămân alegerea mai sigură în casele unde cineva suferă de alergii.
Cât de des trebuie curățat covorul acasă
Frecvența recomandată pentru curățarea covorului acasă combină aspirarea săptămânală de rutină cu o curățare profundă la fiecare trei până la șase luni, ajustată în funcție de trafic și de prezența animalelor de companie.
Un covor dintr-o zonă cu trafic intens, precum holul sau livingul, adună praf și murdărie mult mai repede decât unul dintr-un dormitor rar folosit, așa că intervalul de curățare profundă trebuie scurtat acolo unde solicitarea zilnică este mai mare.
În casele cu animale de companie sau cu copii mici, o curățare profundă mai deasă previne acumularea excesivă de păr, miros și alergeni.
Când rutina este neglijată prea mult timp, covorul devine un rezervor de praf, acarieni și mirosuri greu de eliminat ulterior, iar petele vechi, lăsate netratate, se fixează permanent în fibre și ajung aproape imposibil de scos complet, chiar și cu metode profesionale.
Un calendar orientativ, cu aspirare săptămânală și curățare profundă periodică, păstrează covorul mereu proaspăt și îi prelungește semnificativ durata de viață, protejând totodată investiția făcută la achiziție.
Greșeli frecvente la curățarea covoarelor acasă și cum le repari
Chiar și cu toate precauțiile, se întâmplă ca o curățare să nu iasă cum trebuie. Cele mai multe situații se pot salva dacă reacționezi repede.
Covorul a rămas îmbibat cu apă: ridică-l sau sprijină-l astfel încât aerul să circule și pe dedesubt, absoarbe cât mai multă apă cu prosoape uscate sau cu un aspirator pentru lichide și pornește un ventilator îndreptat spre el.
Dacă după uscare simți miros de umezeală, presară bicarbonat pe ambele fețe, lasă-l peste noapte și aspiră. Dacă apar pete negre de mucegai, e nevoie de o curățare profesională.
Pata s-a întins după frecare: umezește ușor zona cu apă curată și tamponează din nou, dinspre margine spre centru, până când cârpa nu mai preia culoare. După uscare, ridică firul cu o perie moale, în sensul firului.
Lâna s-a deformat după apă fierbinte: dacă observi cât covorul e încă umed, întinde-l pe o suprafață plană, trage ușor de margini ca să-i readuci forma și lasă-l să se usuce așa, la umbră. Decolorarea și contracția fibrei sunt însă, de cele mai multe ori, ireversibile, iar pentru ele singura variantă realistă este un atelier de restaurare.
Covorul e aspru sau lipicios după detergent: clătește din nou zona cu apă călduță în care ai adăugat o cană de oțet la patru litri de apă, care ajută la dizolvarea reziduului, apoi absoarbe apa cu prosoape uscate. Repetă până când zona nu mai face spumă la tamponare. Pe fibrele vegetale, lucrează doar local.
Mobila a lăsat urme pe covorul umed: pune câte un cub de gheață în fiecare adâncitură, lasă-l să se topească, iar după ce zona s-a zvântat, ridică firul cu o perie sau cu vârful unei lingurițe. Petele de rugină lăsate de picioarele metalice se tratează cât mai repede, cu un produs anti-rugină pentru textile.
Culoarea s-a alterat după o soluție netestată: clătește imediat cu multă apă rece și tamponează, ca să oprești acțiunea soluției. Dacă zona a rămas decolorată, schimbarea este de regulă permanentă: o suprafață mică poate fi retușată cu markere textile în nuanța covorului, iar una mare cere intervenția unui specialist.
Ca să poți reacționa repede, ține la îndemână, ori de câte ori cureți covorul, câteva prosoape curate, bicarbonat și o sticlă de oțet alb.
Merită să cureți covorul singur acasă?
Curățarea covorului acasă, cu bicarbonat, oțet și sare, funcționează excelent pentru întreținerea periodică și pentru petele proaspete, dar nu se potrivește oricărui covor și oricărei pete.
Pentru un covor obișnuit, cu fir scurt sau mediu, folosit zilnic în living sau în dormitor, o rutină constantă de curățare acasă este suficientă ca să-i păstreze atât aspectul, cât și igiena.
În schimb, petele vechi care rezistă după câteva încercări, covoarele persane, cele din mătase, piesele înnodate manual sau cu valoare sentimentală merită încredințate unui specialist, pentru că o metodă de casă nepotrivită le poate deteriora ireparabil.
Un detaliu adesea trecut cu vederea este protejarea firului în zonele unde stau mobile grele, precum canapele sau fotolii: greutatea constantă turtește covorul în timp, iar zona respectivă poate rămâne permanent aplatizată, chiar și după o curățare reușită.
Mutarea ocazională a mobilierului sau folosirea unor suporturi care distribuie greutatea sub picioarele canapelei previne acest tip de uzură și păstrează firul uniform pe toată suprafața.
Cu pașii corecți, ingredientele potrivite și puțină răbdare, un covor obișnuit poate fi întreținut impecabil acasă, redând locuinței acea senzație de confort și prospețime pe care orice cameră bine îngrijită o merită.